dupa lansarea cartii "Pasari din lunca si Delta Dunarii" ( despre care ,inca, nu am apucat sa scriu nimic) am fost cu prietenii mei de suflet la o cafia. am povestit ca intre prieteni si tot atunci ne-am decis sa facem o tura de Delta, asa, pe nepregatite. suna ca o fantezie, cum am patit anul trecut si de multe alte ori, cand mi-am dorit sa ajung intr-un loc dar s-au ivit tot felul de motive serioase care m-au intors din planurile mele...
dupa ce am depasit obstacolele acestea, ne-am dat seama ca singura care ne mai poate incurca, este vremea "rea" anuntata pe toate siteurile si prognozele! in sinea mea stiam ca mi-ar placea sa fiu acolo pe ploaie, ca nu conteaza frigul, putea sa si ninga, dar, nu depindea numai de mine. ne-am sfatuit, am facut planuri, planuri de rezerva si am decis ca numai Mihai putea sa dea sau nu ok-ul. si l-a dat in stilul lui atat de incurajator, incat, am fi vrut sa ne teleportam atunci, in port! :)
asadar, am plecat cam cu urmatoarele bagaje: rucsac foto-cu acumulatori foarte incarcati , hdd-uri, carduri goale si mai multe decat cele din dotare ( un mare MULTUMESC tuturor celor care au rezonat imediat la rugamintea mea de imprumut, dar in mod deosebit, Flori Roxana , care mi-a trimis doua carduri, nu unul! ), haine de camuflaj (ca asa e obiceiul), pelerine si costume de ploaie, si cel mai important, gandul fericit ca voi fi cu prietenii mei de suflet, in Delta, trei zile . am plecat pregatita sa nu vin cu poze acasa (stiam cat de schiop imi este echipamentul foto), sa nu fac reclamatii daca pasarile nu sunt toate venite si stau ascunse sub crengi sau in ploaie, fara umbrela; chiar mi-am dorit sa vad si fata "nepreferata" de unii, a Deltei .
ahh...dar...stiti cum se spune: "socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea din targ" !!! asa a si fost....
a plouat tot drumul pana la Tulcea. cand a inceput sa se lumineze si vedeam dealurile Dobrogei cu "capul "in nori" de aburi, poalele involanate de rapita imbobocita, nori incurcati in tonuri de gri, campuri intregi inverzite si brazdate de pamant negru sau strajuite de padurea de colosi eolieni, nu stiam ce sa "pozam" mai intai!! si Hrisi si eu ne faceam "cadru" dupa "cadru" -in minte, ca nu era timp de oprit masina :)
de la volan, Arthur (acum sunt convinsa ca are ochi de vultur!:) ), ne atentiona de cate ori ne apropiam de un copac in care se ciondaneau vanturei cu ciori sau ne privea cu ingaduinta vreun sorecar.....pe alocuri, cand ploaia se intrecea pe sine aratandu-si puterile pana scotea aburi din sosea, mai incetineam si noi , dar recuperam de indata ce drumul serpuia liber in fata noastra.
ajunsi in Tulcea, ne-am regasit cu Mihai, ne-am imbarcat si am plecat.
in timp ce Cristina ne pregatea bunatati "ca la mama acasa", Delta ne-a rasplatit bucuria cu care o vizitam noi, scotandu-ne in cale un codalb impetuos, care ne-a lasat sa il pozam din ce unghi am vrut noi (sau Mihai, care a intors vaporul ptr asta :) )...si acesta a fost inceputul aventurii noastre intr-o zi de primavara, pe ploaie, in Delta....:)
intelegeti de ce ma recunosc un om bogat? :)
voi reveni cu povestirea si , poate, cu alte poze facute de mine; dar va spun de acum ca , zilele acestea, Hrisi a facut cele mai frumoase fotografii cu randunele , pe care le-am vazut eu vreodata...o sa vedeti! :)
poate va asteptati sa pun o poza cu codalbul meu...il veti vedea muuuult mai bine la Mihai Baciu sau la Hrisi Udrescu; la mine nu a vrut nicicum, aparatul meu, sa ma asculte....a iesit un pic mai bine egretuta aceasta :)
