miaunica

nu e zi sa nu ma gandesc la Garfield, pisica mea albastra, care a disparut de mai bine de o luna. banuiala planeaza, in continuare, asupra vulpii din gradina, dar, fara dovezi, ramane negustor cinstit pana la proba contrarie.
eram langa fereastra cand mi s-a parut ca aud un miorlait ragusit, tanguicios...suna ciudat. venea dintr-unul din copacii din curtea vecina, chiar spre varf. m-am uitat cu toata atentia , insa, nu vedeam nimic din cauza crengilor dese si incarcate de zapada. din cand in cand, pisica aceea sau ce era, se mai tanguia un pic, din ce in ce mai incet, din ce in ce  mai rar.
la un moment dat, am sesizat o miscare galbena, ceva nedefinit; mi-am luat aparatul si am incercat sa focusez dar "ochiul" de vizibilitate era atat de mic ,incat nu reuseam sa clarific deloc imaginea. am setat urgent pe punctul unic de focusare si am vazut...un ochi! :) un frumos ochi albastru...
miaunica era...o gaita ! :)

copacul acesta este o comoara si pentru mine si pentru pasari ! primavara arata ca un buchet imens, roz.  cand florile isi scutura petalele apar frunzele rosiatice.   toamna , tarziu, se face ultimul schimb; cad frunzele inverzite lasand "rubinele" la discretia pasarilor : mierle, cocosari, pitigoi, botgrosi, vrabii,,,,
cand ploua sau chiar si cand ninge, nu ma pot abtine sa nu pozez macar cateva bobite :)
acum mai sunt doar cateva fructe ici si colo.  sper sa ramana ceva "in camara", poate, cine stie? ma viziteaza matasarii iarna aceasta!

la cat de darnic e, cum sa nu-l iubesti?  :)

de bun ramas

zilele trecute mi-am facut timp pentru mine- stiti voi, rezervele acelea strategice de timp in care sa faci doar ceea ce iti doresti. mi-am pregatit aparatul si m-am asezat la fereastra deschisa cu marea speranta de a vedea mugurarita pe care o zarisem de curand, in frasiul de langa casa.  ploua indecis, asa, ca iarna, lumina era execrabila pentru pozat, frig si monoton..... nu se intampla nimic. nici macar vrabiile nu miscau atmosfera.

ca de obicei, mi-am indreptat atentia catre lucrurile simple de langa mine. printre crengi si gri, in tacere, o frunza isi lua ramas bun de la fructul mamei
e, inca, anotimpul despartirilor. si frunzele calatoresc, nu-i asa?