pentru mine august e trist...pe balta ma copleseste sentimentul de parasire,chiar daca ar trebui sa il percep asa cum e : temporar,o necesitate stringenta pe care nu am voie sa o judec astfel-e luna cand se intampla marea calatorie....tot freamatul si asteptarile si adrenalina si surpriza de peste vara se reduc static la a cauta un fir de iarba ingalbenit ,o panza de paianjen margelata cu roua,vreo testoasa iesita timid pe un plaur pentru ultimul broz...prea putinele pasari care mai anima stufarisul sunt mult mai precaute acum;au invatat ca suierul alicelor inseamna moarte. si pescarusii au invatat asta (povestesc altadata)....
august trecut a fost un pic altfel.16 august. de trei saptamani "periam" malurile si nu vedeam decat rate,cativa cormorani si lisite. era cald,urmaream pescarii cum biciuie aerul cu lansetele si cum sclipesc in soare solziii pestilor eliberati ,cand am observat aproape de pontonul 3 o pata alba,in apa...intr-o secunda am strans tot si am plecat intr-acolo! era adevarat! o egreta mica se plimba nestingherita prin apa mica dinspre mal,infulecand peste dupa peste....m-am instalat rapid pe pontonul 2 si am asteptat....o imploram cu toata puterea gandului sa se apropie de mine macar cativa metri! o urmaream fara sa respir cum danseaza in stropii de apa pe care o pliciuia cu ciocul ei lung in timp ce pescuia fara ezitare...parea fericita;si eu eram la fel!
cand intr-un final s-a intors spre mine, i-am multumit.apoi a plecat
a fost ultima egreta de august trecut....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu