reverence.....("Ma inclin!")- ganduri pentru Adi P

am ales varianta aceasta de dialog in speranta ca spunad cuvintele cu voce tare poate reusesc sa decriptez confuzia....
foarte rar am mai trecut "pe acolo",pur si simplu imi trebuie curaj sa fac asta,dar astazi am descoperit ultima imagine a ta si toata suita de comentarii ce a urmat. nu pot spune nimic acolo....pur si simplu,nu pot!
in tot acest timp am sperat ca voi,cei mai puternici decat mine,veti reanima acel spatiu special care mi-a adus atat de multe bucurii si prieteni si....dar cred ca nu se va intampla asta,cel putin,nu-deocamdata!
de curand am facut un efort,am incercat sa revin dar ce am simtit mi-a adus convingerea ca nu sunt pregatita sa continui asa ,deci nu o voi face.
cand am simtit ca incepe "desprinderea" , m-am retras sa privesc de la distanta ,sa inteleg ce se intampla,sa nu gresesc ,sa nu judec gresit si mai ales sa mi se contureze clar daca e o problema personala sau nu.....


n-am sa mai continui pe aceasta tema,am sa las un pic deoparte tristetea acestei dimineti si am sa reiau cuvintele pe care nu le-am spus la timpul potrivit cu voce tare; punct si de la capat.
e o lectie pe care vreau sa mi-o insusesc macar de acum inainte - si anume ca oamenilor speciali,de suflet, pe care ii admir si ii respect- sa le spun la timpul potrivit "bun venit" in casa mea, ca m-am bucurat cu toata sinceritatea si am fost mandra sa te aflu pe un asa mare podium
( http://apopida.blogspot.com/2009/12/amintiri-bologneze.html ) si ca respectul pentru munca ta nu poate fi anulat de nici o animozitate puerila....
sunt oameni care iti dau echilibru in momentele de cumpana fara sa faca nimic special,trebuie doar sa ii cunosti :)
..."Ma inclin",cu respect!