duminică, 30 noiembrie 2014

de bun ramas



zilele trecute mi-am facut timp pentru mine- stiti voi, rezervele acelea strategice de timp in care sa faci doar ceea ce iti doresti. mi-am pregatit aparatul si m-am asezat la fereastra deschisa cu marea speranta de a vedea mugurarita pe care o zarisem de curand, in frasiul de langa casa.  ploua indecis, asa, ca iarna, lumina era execrabila pentru pozat, frig si monoton..... nu se intampla nimic. nici macar vrabiile nu miscau atmosfera.
ca de obicei, mi-am indreptat atentia catre lucrurile simple de langa mine. printre crengi si gri, in tacere, o frunza isi lua ramas bun de la fructul mamei
e, inca, anotimpul despartirilor. si frunzele calatoresc, nu-i asa?

2 comentarii: